Blagovesteniile - Buna Vestire

Blagoveșteniile; Ziua Cucului; Buna-Vestire

Buna-Vestire reprezintă punctul final al revenirii la viață a tuturor ființelor închise în pământ peste iarnă, precum și momentul decisiv al trezirii vegetației. Ca în toate marile sărbători ce deschideau anul, și în această zi se puteau face previziuni meteorologice și cu caracter oracular. 

Tot acum se realizează, cu scop apotropaic, ocolul ritual al gospodăriei, pentru a se păzi de distrugători. Tot acum, în momentul trezirii lor la viață, se realiza amenințarea cu tăierea a pomilor fructiferi, pentru a da roade bogate în anul ce vine.

Este o altă zi a păsărilor: nu atât a sosirii lor, ci mai curând a ofrandei ce trebuie adusă acestor dăunători, pentru a nu distruge semănăturile și recolta viitoare. Trecerea către vară este anunțată de Ziua Cucului, ziua când se dezleagă limba tuturor păsărilor pentru a cânta, dar mai ales cea a cucului, „care toată iarna a fost uliu, iar la Buna-Vestire se preface iarăși în cuc“. 

Virtuțile oraculare ale acestei păsări, ce ocupă o postură liminală (trecând frecvent dintr-o lume în alta, dintr-o stare în alta), sunt speculate cu mare grijă: primul cântat al cucului oferă informații despre lungimea vieții ascultătorului, despre caracterul fast sau nefast al anului ce vine etc. 

O anumită influență nefastă asupra păsărilor poate fi întâlnită în ceea ce privește păsările de curte, din care, în această zi, „nu ies pui sănătoși“.

Buna-Vestire. Când s-a împlinit și s-a apropiat vremea izbăvirii neamului omenesc, care avea să fie prin întruparea lui Dumnezeu, era trebuință în tot chipul ca să se afle o curată, fără prihană și sfântă Fecioară, care va fi vrednică ca să întrupeze pre Dumnezeu cel fără de trup și să slujească Tainei mântuirii noastre... 

Pentru a cărui întrupare din Ea, încă mai nainte de bună vestirea Arhanghelului, cu taina a înștiințat-o. Și a trimis Dumnezeu pre Gavriil arhanghelul duhurilor cerești, celor ce stau mai aproape de scaunul Său, cu taina cea din veac ascunsă și neștiută de îngeri, ca bine să vestească Prea Curatei Fecioare zămislirea cea streină a Fiului lui Dumnezeu, care covârșește firea omenească și toată mintea (Viețile sfinților, VII, pp. 806, 807, 817).

Tradiții: De Blagoveștenie învie toată musca și iarba începe a crește, pentru că pământul atunci e blagoslovit (Niculiță-Voronca, I, p. 240). Dacă macină cineva făină în această zi, și din făina măcinată face mămăligă, și mămăliga aceea o aruncă în apă, peștii nu o mănâncă; iar dacă ia făină de aceasta și o presură pe vreun pom, pomul respectiv nu face poame în decursul anului acela. Așa de mare e păcatul de a lucra în ziua de Buna-Vestire (Marian, 1994, II, p. 59). 

Bunavestire se zice că este ziua paserilor, în care se poate ara, nu însă și semăna, căci la din contra paserile ar mânca pânea de pe spice. Se crede că dacă în acea zi va răsări soarele des-dimineață, primăvara va fi timpurie (Gorovei, 1995, p. 209). La Buna-Vestire trebuie să sosească rândunelele (Mangiuca, 1882, p. 14). 

În ziua de Buna-Vestire se dezleagă limba tuturor păsărilor pentru a cânta, mai ales cea a cucului, care toată iarna a fost uliu, iar la Buna-Vestire se preface iarăși în cuc. Cucul cântă mereu până la Sânziene sau până la Sân-Petru, când se îneacă cu orz și, nemaiputând cânta, se preface iarăși în uliu.

Ca nu cumva cucul să-i surprindă nepregătiți, fiecare are grijă să aibă asupra sa bani, să nu fie flămânzi sau supărați, pentru ca în decursul anului să fie tot așa cum i-a găsit. Cântecul cucului oferă date despre destinul omului (câți ani mai trăiește, în câți ani se va căsători etc.; Marian, 1994, II, p. 63).

Pasărea pe care o numim noi astăzi cuc, cică nu este cucul adevărat, ci soția acestuia, Sava. Cucul cel adevărat, care avea pene de aur, nu se mai află acum pe pământ, ci e în cealaltă lume. Dintru început, cine știe când a mai fost și aceea, cică trăia și cucul împreună cu soția sa, Sava, pe pământ, dar, fiindcă soția sa i-a fost necredincioasă, cucul a părăsit-o. Aceasta a fost adecă așa, că Sava s-a iubit cu privighetoarea. 

Cucul, cică, prinzând-o că se iubește cu altă pasăre, s-a supărat foarte tare pe dânsa și a mustrat-o foarte, zicându-i: cum de a putut să se iubească cu privighetoarea, cu o pasăre atât de mică și de urâtă, pe când el e cu pene de aur? Apoi după ce a mustrat-o și și-a descărcat tot aleanul inimii sale asupra ei, cică a părăsit pentru totdeauna pământul acesta plin de fărădelege și răutate și s-a dus în cealaltă lume, în rai, iar pe Sava a lăsat-o în astă lume. Sava, văzând că soțul său, cucul, nu glumește, ci o lasă și se duce, l-a întrebat când și unde să-l caute. Cucul, supărat, i-a spus să-l caute, dacă voiește, de la Blagoveștenie până la Sânziene, și dacă până atunci l-a afla undeva, bine de bine; dar dacă nu, mai mult să nu-l caute. 

Sava, cunoscându-și greșeala și voind a se îndrepta, cum au sosit Blagovișteniile, a și început a zbura și a-l căuta în toate părțile; și l-a tot căutat până la Sânziene, dar nicăiri nu l-a putut afla.  Și nu numai atunci l-a căutat, ci și de-atunci încoace Sava, adecă pasărea ce-i zicem noi astăzi cuc, în tot anul începe pe la Blagoviștenie a cânta și a căuta ne-ncetat până la Sânziene pe soțul său, pe cuc. 

Și fiindcă nici acum nu-l poate nicăiri afla, de aceea Sava e foarte neastâmpărată; nu stă mult pe un pom, ci punându-se pe o ramură și strigând de câteva ori: cucu, cucu!, îndată zboară pe altă ramură, și tot așa zboară din pom în pom, de pe o ramură pe alta și strigă: cucu, cucu!, doară, doară îl poate afla pe soțul său.

În zadar însă îi este toată alergătura și strigarea, căci cucul, soțul său cel cu penele de aur, e dus pe cealaltă lume (Pamfile, 1997, p. 75). 

Soarele e totdeauna supărat, numai de două ori pe an e vesel: în ziua de Blagoveștenie și în ziua de Paști. Atunci e așa de luminos și joacă, parcă-s trei sori. Unii zic că și de Sânziene e vesel – dar încolo e totdeauna supărat. Ia seama bine când merge el și vei vedea (Niculiță-Voronca, I, p. 246).

Obiceiuri: Se face un foc în curte, în fața ușii, și lângă el sunt puse pâine, sare, o cofă cu apă, ca să se încălzească îngerii, să mănânce și să bea apă. Pâinea și sare este dată apoi de pomană (Marian, 1994, II, p. 61).

Pentru bunul mers al vieții și al treburilor: Se obișnuia să se sloboadă albinele printr-o potcoavă, să fie tari peste an ca fierul. Cel care le sloboade nu trebuie să iasă în ziua aceea din ogradă și, după ce le-a dat drumul, trebuia să se așeze puțin jos, să nu fugă roii (Cuceu, p. 443).

Apărător de rele și durere: Se înconjură casa cu tămâie, ca nici o dihanie să nu se apropie de casă. Sunt afumați pomii fructiferi. În zori de zi, cel care se trezește primul din casă ia o oală cu jar în care pune tămâie, iese afară pentru a înconjura de trei ori acareturile și pentru a afuma vitele.

În acest timp face zgomot cu niște clopoței legați la picior. Apoi merge la pomi și, după ce face sub ei niște focuri mici, îi examinează pentru a vedea gradul de rodire. Dacă i se pare că un pom nu are rod, acesta este amenințat cu tăișul securei, zicându-i: „Dacă nu rodești, te tai!“ (Marian, 1994, II, pp. 60, 61). 

E rău de pârleală (blagă) și de altele (Speranția, III, f. 143 v). Nimeni nu trebuie să caute gâlceavă în această zi, că e rău (Marian, II, 1994, p. 60). În ziua de Blagoveștenie nu se doarme, căci ești somnoros tot anul (Niculiță-Voronca, I, p. 242).

Frigurile încep la Blagoviștene și au putere mare până la Duminica Mare; atuncea, dacă te păzești, nu le capeți (Niculiță-Voronca, II, p. 119). 

Dacă în această zi ouă vreo găină, gâscă sau rață, ouăle acestea nu sunt bune de pus sub cloșcă, pentru că nu ies pui cumsecade dintr-însele (Marian, 1994, II, p. 59).

De aceea exista obiceiul de a arunca, în această zi, ouăle din cuiburile păsărilor de curte. Se credea de asemenea că din ouăle ouate de păsările de pădure în ziua în care Fecioara Maria a fost vestită că poartă în pântece Fiul lui Dumnezeu nu ies puii sănătoși (Ghinoiu, 1997, p. 144). 

În ziua de Buna-Vestire să nu pui mâna pe ou, să nu cauți găinele de ou, cloște să nu pui, căci iesă puii strâmbi, suciți, cu două capete (Niculiță-Voronca, I, p. 307).

Albinărit: Spre a avea multă miere la albine, este bine a le lăsa să iasă afară în ziua de Buna-Vestire, printr-un gâtlan de lup, ș-apoi ele devin foarte rele, ucid pe albinele vecinilor și le fură mierea (Gorovei, 1995, p. 6).

Oracular: Blagoveșteniile țin tot anul, și anume: dacă în ziua de Blagoveștenie va fi frumos, are să fie anul bun; dacă până la amiază va ploua și apoi va fi frumos, are să fie toamna lungă și se vor putea strânge pâinile, dar de va fi ploaie și soare amestecat, nu-i anul bun; numai dacă de dimineață până seara e totuna frumos, atunci anul acela e mănos, au să fie toate pâinile și de toate poamele (Niculiță-Voronca, I, p. 241). 

Dacă soarele se arată de dimineață, atunci păpușoii cei dintâi semănați vor fi frumoși; dacă se arată cam pe la amiază, atunci cei mijlociu semănați vor fi frumoși; dacă se arată către seară, atunci cei târziu semănați vor fi cei mai frumoși (Marian, 1994, II, p. 60). Dacă pe la Bunavestire se află frunză verde, va fi un an cu belșug (Gherman-4, p. 117).

Despre vreme: Cum va fi timpul în ziua de Buna-Vestire, așa va fi și în ziua de Paști (Marian, 1994, II, p. 60). Dacă se ia ceața înainte de a ieși soarele, așa de timpuriu are să fie și primăvara. Ciobanii se suie în această zi pe stogul de fân și o amenință cu toporul pe iarnă, gonind-o, că iarba-i înverzită și că ei trebuie să-și pască acum turmele (Marian, 1994, II, p. 60).

De multe griji va scăpa plugarul dacă în noaptea de Bunavestire va fi senin (CRP, 1944, p. 18). Dacă pe la Bunavestire se află frunză verde, va fi un an cu belșug (Gherman-4, p. 117).